joi, 4 iulie 2013

jw steakhouse@marriot - batalia celor noua fripturi de vita



acum vreo doi ani, chef-ul de la marriot, nicu,  ma invita in bucataria lui sa ma cucereasca si sa ma introduca in arta fripturii de vita perfecte.   

aseara,  prietenul meu nicu, m-a invitat sa gasim diferentele si sa alegem a mai buna friptura din carnuri aduse din toate colturile lumii.

timp de vreo luna de zile ai posibilitatea (rara, zic eu) sa degusti la cel mai bun steakhouse din oras, "crema" fripturilor de vita de pretutindeni si sa-ti alegi odata pentru totdeauna preferata ta.

nucleul de combatanti de acum doi ani s-a pastrat.  monica, florin, mazi, manafu si subsemnatul si-au unit fortele sa biruiasca in lupta cu cele noua halci de carne din usa, polonia, argentina, noua zeelanda, uruguay, scotia, brazilia, irlanda si australia. lupta a fost crancena si s-a dat de-a lungul a vreo trei ore. cu cutitul in dreapta si furculita in  stanga am taiat si am muscat din dusman in zadar... am infrant...

fripturile au chemat in ajutor aperitivele: ba un soft shell crab moale si crocant in acelasi timp,


ba niste paine pufoasa si calda cu unt.


plus o salata de cruditati cu ceapa prajita,


niste salata iceberg proaspata cu un dressing blue cheese minunat,


si chiar si un dip de spanac si anghinare cu niste nachos si cubulete de rosii asezonate.


primul asalt a fost greu si-a durat vreo jumatate de ora. ne-am unit puterile, ne-am curatat papila care cu un mint julep, care cu un prosecco, care cu un sauvignon blanc de cursa lunga


sau cu un cupaj reusit de cabernet sauvignon si merlot.


parea ca reusim. povestile curgeau frumos, depanam amintiri, impartaseam excursii, faceam planuri. pana sa tragem aer in piept s-au aruncat in lupta si fripturile. sfaraind, calare pe plita incinsa si cu steagurile in mana,








insotite de celebra crema de spanac cu smantana si parmezan.


ne-am regrupat, cu paharele de vin in mana si ne-am asezat sa discutam strategia. braziliana parea mai atzoasa, scotiana mai cu gust de staul. uruguayana in schimb a prins aroma mai pregnanta de grill. pe primele locuri insa, umar la umar, am hotarat cu totii ca stau americana si poloneza(da, poloneza!).

americana, marmorata superb insa si poloneza frageda si suculenta. n-as sti sa le despart. la mica distanta de ele vin trioul argentina, noua zeelanda si australia - cu calitati incontestabile si cu un plus parca pentru argentina. irlandeza la mijloc, neutra, nici prea prea nici foarte foarte...

poate ca ar fi bine ca pe viitor sa gasesti in meniul restaurantului un platou cu trioul america-polonia-argentina, in cantitati mai mici astfel incat sa te bucuri de avantajele fiecarei fripturi in parte

numeric mai putini, am hotarat sa ne predam cand au fost aruncate in lupta si  deserturile. impresionantul cheesecake


si un platou asortat cu de toate...


interesanta, incitanta si poate unica ocazia care mi s-a oferit de a pune pe farfurie carnuri din toate colturile lumii si de a le degusta comparativ. nu stiu cum ai putea avea aceasta sansa daca nu te duci pana pe 31 iulie(cand se incheie aceasta promotie) la jw steakhouse. si nu te du ca noi in dezavantaj numeric, adu macar 8 prieteni, asa, ca sa fiti unu la unu in lupta.




2 comentarii:

  1. Poloneza se impune din ce in ce mai tare, la asta contribuind si pretul prietenos. SB-ul ala n-are an? Parca as fi ales alt producator in locul buyerului de la Mariott, mi se pare cam mare discrepanta intre cele doua branduri, JW si SN.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. noi am judecat cu papila, deci pretul prietenos nu ne-a influentat. un secret pe care l-am aflat insa e ca constanta "americaneasca" e mai buna decat constanta "poloneza".

      SB e imbuteliat in ian 2013 - mai mult nu stim. in rest, de acord cu tine.

      Ștergere